ma numesc Mimi si am 45 de ani si daca nu ar fi fost cea mai buna prietena cu mine atunci cand aveam nevoie de ajutor,poate ca azi nu mai eram printre voi sa va povestesc aceasta intamplare care m-a marcat profund.
aveam ,pe atunci, 21 de ani cand s-a intamplat.nimic nu anunta ce avea sa se intample.eram la camin, sambata seara si una dintre colege a zis sa ne intalnim cateva la ea in camera pentru o petrecere in pijamele si discutii si barfa,ca intre fete.
una dintre ele a adus pe ascuns alcool si tigari ca sa ne facem de cap. dupa ce toate eram ametite si nici nu mai stiam de noi, asa ca doua s-au decis sa fumeze.dupa ce ne culcam, nu trece mai mult de o ora caci sunt trezita de Emilia,cea mai buna prietena a mea, care tipa la noi ca a luat foc camera. la cat de ametita eram cred ca nimic nu m-ar fi trezit si as fi murit arsa de vie, de aceea ii datorez viata mea Emiliei.dupa ce incendiul a fost stins toate a trebuit sa dam socoteala pentru cele intamplate.si acum ma intalnesc cu prietena mea careia ii datorez totul si cred ca nimic nu o va rasplati indeajuns pentru ceea ce a facut.
