Ca motiv impropriu fiind probabilitatea de a ramane repetent si anul acesta , cele trei cucoane in frunte cu Goe asteapta pe peronul din urbea X trenul sa-i duca la Bucuresti de 10 mai.
Trenul accelerat trebuie sa soseasca , dar Goe pur si simplu nu are rabdare iar bunica sa ii potriveste palaria ''La Formidable'' asortata cu costumul de marinar ce starneste o discutie filologica intre cele trei doamne.
Soseste trenul plin cu oameni si fireste Goe vrea sa intre in categoria barbatilor si se posteaza in cupeul indepartat de figurile grijulii ale mamei , bunicii si matusii Mita.
Prima prostioara isi face prezenta iar Goe pierde palarie sa prea laudata odata cu biletul.
Intr-un final apele se linistesc iar damele accepta sa plateasca biletul iar Goe nu ramane nici de data aceasta pagubas. El se alege si cu un beret din aceeasi colectie de haine.
Nepotul isi saruta cu dragoste bunica iar mamita , oarecum invidioasa , ademeneste baiatul cu ciocolata.
Toata bune si frumoasa pana cand la strigatul bunicii Goe nu raspunde. Dar deodata se aud bubuituri si strigate de ajutor din compartimentul de o persoana. Acolo era deci Goe , blocat si speriat.
In sfarsit apare conductorul si il elibereaza pe pusti.
Fireste Goe nu ramane nesupravegheat si de data aceasta. Acesta este vegheat de ochii bunicii.
Puisorul prezinta un interes deosebit pentru manivela si suindu-se pe geamantan trage cu putere.
Se aude un suier apoi semnalul de alarma , trei fluiere scurte si trenul se opreste. Se creeaza o atmosfera tensionata iar bunica , constienta de fapta lui Goe , il smulge si iese din compartiment catre fundul cupeului unde se pun pe un somn usor fortat.
Trenul porneste insfarsit si nu dupa mult timp ajunge in Capitala cu tot cu cele trei doamne si Goe , gata sa exploreze Bucurestiul.
