SCENA V[modifică]EFIMIȚA (mișcată, cu tonul misterios): Ce-i afară, Safto ?SAFTA (care a intrat cu un braț de lemne): Bine, cocoană, ce să fie! Da' pân-acuma n-am putut închide ochii: toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo câțiva, se duceau acasă pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc.LEONIDA (nedomirit): Ce obicei?SAFTA: Știi, a făcut oamenii chef, c-aseară a fost lăsata-secului.EFIMIȚA (înseninându-se și prinzând limbă, cătră Leonida cu umor): A fost lăsata, secule!LEONIDA (îmbărbătat): Ei vezi ? (plin de triumful teoriei) Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. (către cocoana) Văzuși?EFIMIȚA (cu chef): Ei! soro! parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistoale în oraș ?LEONIDA (sigur): Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliția în persoană...EFIMIȚA: Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva! (aprinde lampa)(Amândoi sunt foarte veseli. Safta rămâne încremenită văzând răsturnarea odăii) FACETI REZUMATUL MA ROG!!!!!
