In urma razboiului Crimeei si a Congresului de la Paris din 1856, cele 3 judete din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul si Ismail) erau retrocedate Moldovei.
La sfîrșitul anului 1855, cînd era clar că Rusia a pierdut Răzbioul Crimeii,
domnitorul Grigore Alexandru Ghica s-a adresat puterilor învingătoare cu
rugămintea ca hotarul estic al Moldovei să fie strămutat
de pe Prut pe Nistru. Franța, care se pregătea de război cu Austria și avea nevoie de sprijinul Rusiei, n-a susținut această solicitare. Interesele Marilor Puteri vizau în special îndepărtarea Imperiului Rus de la gurile Dunării. Această idee a fost promovată de Marile Puteri la Congresul de Pace de la Paris(1856). Teritoriul retrocedat Moldovei avea o suprafață de cca 11 mii km2 și o populație de peste 127 000 de locuitori. Acest spațiu ulterior (1864) a fost divizat în 3 județe: Cahul, Bolgrad și Ismail. Reprezentanții acestor județe au participat la Adunarea ad-hoc(1857), care a decis unirea Moldovei și a Tării Românești. În 1859-1866, aceste județe făceau parte din Principatele Unite, apoi din România. În 1878, conform Tratatului de la Berlin, acest teritoriu a fost din nou încorporat în Imperiul Rus.
