Răspuns :
De cind suntem mici visam la viata cind vom fi mari si vom fi printese intrun colt de rai. Insa o data cu trecerea anilor si viata nu ma e atit de roz precum credeam, iar printesa cea vesela care nu avea prea multe lucruri dar care sarutarile mamei ii erau singura comoara se perde realizind ca viata defapt nu e atit de roz, iar zimbetul mamei il vedem tot mai rar. Ca mosul dispare si o data cu el se perde si magia, atunci realizezi ca trecerea anilor nu aduce decit o nostalgie de zimbet sincer, pur.
Desi erau vise , si in realitate nu aveam atat de multe, o mama iubitoare si un tata cald ma asteptau mereu oricand. Mama si tata , oameni saraci dar buni ,nu mi-au oferit bani , nici jucarii sau haine dar mi-au oferit ceva mai pretios : dragostea adevarata. Mereu m-au inteles si m-au ajutat cum am putut iar de aceea am avut curajul sa inaintez in viata sa fac o facultate , si sa imi gasesc un job. Acum stau la biroul meu din Franta si ma gandesc la casa parinteasca cea saracacioasa dar frumoasa si ma gandesc la mult iubitii mei parinti care stiu ca se gandesc la mine.Poate intr-o zi vor fii aici cu mime