Continuă în 15-10 rinduri,povestirea:,,Era sfîrșit de martie.Într-o zi de vineri,mă întorceam de la școală.Mă gîndeam la ale mele,fără să observ ce se întimplă în jur.La un moment dat,...,,
Povestirea poate fi si fictiune,dar si real!

Răspuns :

mi-a iesit in cale un catelus micut si speriat.Avea o labuta ranita iar eu l-am ridicat si l-am dus acasa. Fara sa vada parintii l-am dus in cada si l-am spalat. Dupa i-am curatat rana pe care o avea la mana . Era foarte jucaus , avea blanita alba ca zapada si pufoasa ca un ursulet. I-am pus numele Lulu , avea sa-mi devina cel mai bun si loial prieten. 
  Cand au venit parintii de la servici le-am facut cunostinta cu Lulu si ne-am jucat impreuna cu el ingrijindu-l si bucurandu-ne de el tot restul vietii.
La un moment data am observat .. cum doi baieti mari isi bateau joc de un biet om care cersea ei era si orb.Imi iera atat de milă de el .Oamenii de pe stradă mergeau nic nu isi dedeau seama.Eu tot asteptam si ma gandeam ce sa fac oare sa reactionez si posibil sa patesc si eu ceva ,sau sa merg mai departe ca celelalte persoane.Si deodata  omul care cersea a inceput sale voreasca baietilor ''fiiindcă sunt diferit de voi ,va bateti joc de mine? sa stiti ca eu nu va vad dar va aud si inteleg ce fel de persoane sunteti ,persoane cu ură in suflet si fara inimă''  .Baieti au lasat pe bietul om in pace si au mers mai departe.Apoi am mers si eu si am lasat omului care cersea câtiva lei .Si am inteles ca daca daca esti diferit,multe persoane te cred un dusman.
Este adevarată intimplarea...