In poiana larga,la vreo cinci sute de metri de intrarea in pestera,Ionel reconstituie grupurile:
- Eu,Victor,Maria si Tic vom intra in pestera.Lucia,Dan si Ursu vor explora coasta muntelui.
Grupul lui Ionel ajunse la intrarea pesterii.Ciresarii incepeau sa bata la poarta marelui vis.
Patrunsera inauntru.Se pomenira deodata invaluiti in racoare si liniste.Ciresarii aprinsera lanternele.Peretii tunelului in care intrasera erau umezi,tavanul avea crapaturi profunde,iar
mai departe se zareau vagauni si bolovani razleti.Tic zari cateva pietricele.
- Ionel!Stai!Am gasit ceva...
- Pietre obisnuite...Le gasesti in orice curte
Victor,avand harta expeditiei in mana,ii anunta ca nu mai este mult pana la intrarea primului salon.Zeci de turturi albiciosi parca sfredelisera cupola neagra,iar in mijloc,stalactitele si stalagmitele aproape ca-si atingeau varfurile.
- Atentiune!Am dat de apa!Harta nu ne insala!spuse Victor.
Se oprira la marginea lacului.Numai apa,apa de cristal,ca o oglinda.
- Vom trece lacul cu pluta,spuse Victor.Dar mai intai trebuie sa o facem!
Au mesterit pluta din barne groase si scanduri.Legara la ambele capete doi colaci de franghie.Unul ramanea pe mal ,iar celalalt calatorea cu pluta pana la tarmul nevazut al lacului.Toti traversara lacul.
Ciresarii pornira in aval cu alte puteri si cu alta dispozitie.Se simteau mai sprinteni ,mai veseli si mai senini,desi se aflau in inima muntelui,despartiti de lumea luminii si culorilor prin zeci de milioane de tone de piatra
