Intr-o vara,autoarea a fost invitata sa isi petrecaca niste ore de liniste in livada prietenilor ei si ea vede un caine care statea tolanit langa cotet.Avea lantul cam scurt deci nu putea sa se miste cum vroia el.Pisicile prietenilor autoarei adica:Kikiriki,Cascarache si Timofte se imprietenisera cu el.Pe marginea farfuriei din care se hranea catelul,topaia o vrabie si ciugulea ultimele firimituri de mamaliga,apoi intrase in vorba cu cainele si ii spuse:
-Ce fiinta ciudata mai esti si tu!Vezi,eu zbor toata ziua peste case ,peste curti,peste paduri si ape.Se lauda vrabia.
Apoi ii spune ca si-a inchinat toata viata omului si ca pentru el omul e totul.Cainele deodata tresari.Apoi ii spune vrabiei:
-Sti tu povestea aia?si se minuna.
Si vrabia il intreaba daca ei,cainii au inventat cuvantul fidelitate,iar cainele ii raspunse ca nu numai cuvantul.Vrabia ii spusese:
-Da.Stati pe lang Om,il aparati de fiare si de dusmani,va bucurati de bucuriile lui,va intristati cand e necajit sau ranit,va nelinistiti cand e nelinistit si pieriti,ca de boala,cand pleaca sau uita de voi.De ce?
Cainele ii raspunse ca asa le este firea.
Atunci vrabia il privi pentru prima oara drept in ochi.Si descoperi minunata,ca cel fmai vechi si mai fidel prieten al Omului are privire...de Om.
