Răspuns :

saptamana, visavis de preavizul meu, asta e ultimul episod din seria: "In sfarsit, mi-am dat demisia, am iesit din iadul asta." :) Bine, nu e chiar asa un iad, dar ce sens are sa scriu daca nu sunt, macar putin, dramatic. Deci si prin urmare... A.M.R o zi! Hai liberare! Inca putin, doar cateva ore si am terminat-o cu slujba asta. :P
Pe de alta parte, este absolut frustrant sa scriu de la munca. Intotdeauna ma intrerupe cineva, plec de pe coala alba zece minute, si cand ma intorc, numai reusesc sa leg firul ideii pe care am inceput-o... In fine. Revenind, problema mea, in momentul de fata, e ca aveam in plan sa fac din postarea de ieri doua, una sa ramana pentru azi... Dar ieri mi-au mers degetele singure, si deh, ce sa le fac? Sa le tai? Nu imi pare o combinatie... Acum, ideea e ca nici nu vreau sa scriu pagini despre nimic, pentru ca am facut asta deja si nu vreau sa ma repet... prea des.

Mmm... Poate ar trebui sa vorbesc putin despre sarbatorile Pascale... dar nu am de gand sa intru prea tare in subiectul acesta. O sa-l disec cu pofta Sambata. Sau poate Duminica. Sa fie mai mult sau mai putin in subiect. Dar pana atunci, ce trebuie sa spun e ca va doresc la toti sarbatori cat mai fericite si acest Paste sa va aduca in oua Kinder toate surprizele pe care le doriti si sa va pregateasca numai bucurii pentru viitor.
Ca am zis si de urari simt nevoia sa mergem mai departe. Si sa mergem, bineinteles, la probleme. Si despre ce as vrea sa discut astazi, sunt oamenii indecisi. Despre acei oameni, si acele situatii in care pur si simplu, numai intelegi nimic, daca privesti din exterior, si care te dezamagesc si te lasa gol pe diauntru, daca esti implicat. De ACEL moment, cand te asezi in genunchi, pui intrebarea si iti raspunde sec: Nu stiu... Apoi, incepe discuita. De ce? Ca nu am incredere. Sau, ca nu sunt pregatit/pregatita. Sau ca nu este momentul acum. Si tu, singurul lucru care iti trece prin minte este: "Da Doamne tren! Sa treaca trenul peste mine! Acum si aici!"
Ceva similar am patit si eu, si cred, ca toata lumea a patit ceva in genul, undeva, candva si cu cineva. Si sunt sigur ca tuturor va lasat acelasi gust amar din care nu stiai exact ce sa intelegi. Pentru ca oamenii sunt creati sa-si faca planuri, sa se gandeasca la ziua de maine. Chiar daca intr-un mod superficial. Nu suntem facuti sa ardem gazul degeaba. Putini, iar din acei putini, majoritatea au probleme psihice, pot sta ore in sir fixand o pata pe perete. Eu, sunt unul din aceia. :P Glumesc. Dar oricum, chiar si atunci cand nu facem nimic, tot facem ceva. Ne uitam prin televizor, sau vorbeste cineva cu noi, si nu suntem acolo.
Unde vreau sa ajung cu aceasta idee e ca, atunci cand iti suni un prieten si il intrebi, omule, iesim si noi la o bere astazi? Sau sa o ardem dubios pe afara? Te astepti la un raspuns. Concret. Da sau nu. In nici un caz, bah, nu stiu frate. Pentru ca tu poate chiar vrei sa iesi cu persoana respectiva, si sa ti se raspunda in dubii, e cel mai prost lucru care-l poti patii, pentru ca te incuie. Poate mai ai si alte optiuni, dar logic, vrei sa ramai la prima optiune. Si atunci astepti, si doar stai. De ce? Pentru ca nu stii daca faci acel lucru, dar nici nu vrei sa-ti faci alte planuri, pentru ca deh, vrei sa faci respectivul lucru.