Sistemul separarilor puterii in stat nu este o cerinta recenta in cadrul sistemului politic.
In trecut sefii de stat (imparati, regi, principi) cand au avut intr o anumita masura intreaga putere la dispozitie danda nastere a unos state autoritare (imperiul persan, Roma in timpul lui Octavianus Augustus, imperiul mongol, Franta in timpul lui Ludovic al XIV lea etc.).
Uneori sferele de putere erau impartite intre reprezentantul statului si reprezentantul bisericii (imperiul bizantin, statele din Italia si Germania medievala)
Conceptul de separatie a puterilor in stat isi are originea in Atena antica; aici in sec. V i.Hr. se instaureaza democratia, structura politica ce urmarea printre altele ca functiile de conducere sa le poata detine nu doar aristocratii; in acest sens aceste functii se vor platii de catre stat.
Disparitia Atenei in valtoarea razboilului peloponesiac, ulterior a imperiului macedonean si cel roman nu a dus la disparitia acestor idei politice.
Ele incep sa reapara mai puternic o data cu dezvoltarea factorilor de productie si inceputul miscarii de emancipare politica si sociala din Anglia, Franta, Germania etc. de la sfarsitul sec. al XVIII lea.
Motivatia separarii puterilor in stat se datora limitarii puterilor statale care puteau fi unite de catre o singura persoana si care putea ulterior exercita o putere nelimitata in stat.
Din aceasta cauza s a stabilit ca cele 3 puteri in stat (puterea executiva, juridica si legislativa) trebuie sa le detina institutii diferite; astfel:
parlament putere legislativa
guvern putere executiva
tripunal putere judecatoreasca
