cea dintai constatare a elevului, in urma lecturii celor mai cunoscute schite ale lui I.L.Caragiale, precum Vizita... sau D-l Goe este ca aceste texte amuza, produc rasul. Caragiale nu doreste sa ne inveseleasca, aratandu-ne prilejurile de voiosie ale vietii, ci , prin intermediul rasului , el vrea sa atraga atentia cititorului asupra raului din oameni si din lume. Caragiale critica.In Vizita... si D-l Goe apar copii si aspecte ale existentei lor.Constatam ca tinta rasului nu e atat copilul cat copilul ca rezultat al educatiei primite in familie. prin urmare parintii, adultii sunt urmariti de autor. daca un copil este rasfatat, prost crescut, acest rasfat este mereu subliniat, exagerat, pana ce copilul devine imaginea insasi a rasfatului, a proastei cresteri. daca o mama nu stie sa-si creasca fiul, aceasta trasatura va fi pusa mereu in evidenta,pentru ca defectul sa fie mai usor de observat. personajul va fi doar schitat, De aceea unui copil care se alinta i se spune (in mediile cultivate) Goe. observam ca in Vizita... naratorul nu-si exprima parerile despre mama si copil. el povesteste si transcrie dialogurile intr-un mod parca naiv, caci spune, exact invers decat constata cititorul. ca mama are pereri"sanatoase"despre educatie, ca micul Ionel este "un copilas foarte dragut de vreo opt anisori"...... sper ca mai departe te descurci
