Bunicu avea o grădină de basm. Cu nuci vechi de zeci de ani, cu coroane ce acopereau zeci de metri pătrați, cu pruni, cu meri, cu căpițe de fân înalte cât un turn. Cu iarbă înaltă și frumos mirositoare, cu flori, cu liniște. Cel mai frumos loc de joacă posibil pentru un copil.
Cum se punea bunicu la somn de prânz, cum o ștergeam vitejește, cu un butucel după mine, să mă pot urca pe el, să deschid poarta la grădină. După care, lumea era a mea
