Razele soarelui se loveau cu putere de geamul camerei mele. Ciripitul unei vrabiute ma anunta ca trebuia sa ma trezesc.De seara, impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei luasem hotararea sa mergem in drumetie pe muntele din apropiere. Drumul a fost placut pentru ca fagii si paltinii, cu trunchiurile albe si goale isi impreunau sus de tot frunzisurile si alcatuiau o bolta de umbra si verdeata. Linistea era incantatoare; singurul suiet al vantului ne trezea din visare. Dupa ore bune de mers, am ajuns intr-un luminis. Vantul incetase si soarele inflacarat ne inconjura din toate partile.Ni se parea ca arunca foc peste capetele noastre. Am inaintat cu greu, dar multumirea a fost si mai mare cand am gasit sesfarsitele siruri de plopi inalti care ascundeau atat de bine pamantul padurii de razele dogoritoare ale soarelui.A fost o experienta de neuitat si speram ca intr-o zi sa o mai vizitam.
