Cand aveam 7 ani,imi amintesc excursia la padure cu Paul si Raisa.Noi eram foarte fericiti deoarece era o zi superba,soarele stralucea puternic iar vantul adia usor.Eu si Raisa ne temeam oarecum,deoarece in padure sunt multe animale,dar nu ne vom avanta adanc in ea.Paul fiind un copil mai obraznic a incercat sa ne sperie.El a fugit inainte si s-a ascund dupa un copac.Cum am ajuns in dreptul copacului respectiv Paul a sarit si a inceput sa tipe,cauzandu-i Risei o sperietura foarte mare.Aceasta i-a spus lui Paul:
-Tu,Paul!M-ai speriat foarte tare!
-Voi chiar nu m-ati observat ascuns?
-Nu!Eu si (numele tau) ne uitam dupa floricele,cu ele voiam sa facem corinete multe si frumoase.
-Va ajut si eu sa cautati!
-Bine!
Dupa ce s-au impacat,ei au inceput sa caute flori,desigur nu au uitat de mine!Dupa vreo ora de cautare ne-am intors acasa bucurosi de aceasta excursie splendida.
