Prima zi de primavara
In sfarsit,si ultimii fulgi pufosi de nea s-au topit.Micutii ghiocei plapanzi se zaresc din loc in loc. Pasarelele ce ne incanta tot anul,acum au sosit din tarile calde. Copacii inmuguresc incet-incet,iar soarele apare timid pe cerul senin de primavara.In parcul de langa casa,tot mai multi oameni isi fac aparitia,bucurosi ca primavara a venit.Ei au renuntat la hainele groase,in favoarea celor specifice anotimpului nou-sosit.Acestia si-au scos cainii la plimbare pentru a se bucura de vremea insorita.Cainii zburda veseli pe iarba proaspata,acompaniati de strigatele de bucurie ale copiilor.Lor,celor mici le-a fost probabil cel mai dor de vremea aceasta si de zilele in care puteau sa se joace linistiti in parc.Unii alearga veseli,altii se dau in leagane, iar altii doar privesc bucurandu-se din plin de atmosfera minunata.O randunica trece rapid pe deasupra mea,cu un viermisor in plisc pentru puisorii ei.
Dintr-o data ceva imi atrage atentia.Dar ce?O picatura de ploaie cade pe obrazul meu.Imediat este urmata de alte zeci de picaturi. Vremea se raceste brusc iar parcul se goleste.Nu mai este nimeni.Toata lumea a plecat grabita acasa: copii,adulti, ciar si animalele strazii si-au gasit cate un adapost.Afara, acum se mai aud numai picaturile zgomotoase si mari de ploaie.Cerul a devenit innorat, iar soarele s-a ascuns in spatele norilor cenusii.Noaptea vine,iar ploaia tot nu se opreste,Se spune ca prima zi de primvara infatiseaza intregul anotimp, si se pare ca este adevarat: soare dar si ploaie, veselie dar si tristete
