A răsărit soarele. un iepuraş a ieşit la căldură, să se mai dezmorţească după atâta trândăvit în vizuină.
A simţit miros de cartofi, nu rezistă poftei imense, mai ales că era lihnit. A luat-o pe urmele miresmei delicateselor. Iepuraşul a dat de un coş imens cu, morcovi, cartofi, varză şi mere.
Sigur că a sărit la ronţăit, asta îi ordona pântecele. Ce să vezi, că se trezeşte închis într-o cuşcă. Cazuse în capcană. Avea să fie pate chiar ultima lui masă.
Un glas de copil răsuna puternic:
---Tată, hai să-l păstrăm! E atât de pufos şi de alb şi de mic!
---Ştiu că îţi este drag, dar diseară vreau să mâncăm carne de iepure!
---Nuuu! voi mânca varză, numai să nu-i faci rău iepurelui!
Aici s-a oprit toată conversaţia. Iepurele era speriat, agitat, înnebunit. Peste doar câteva minute s-a trezit într-un culcuş cald şi moale. Cu multă mâncare şi atenţie la dispoziţie,
