Independenta de stat a Romaniei nu a fost un eveniment izolat in cadrul istoriei romanilor; a fost o urmare fireasca a veacurilor pline de lupte, de tratative si deznadejdi prin care au trecut romanii pana a ajunge in anul 1878.
Pasii facuti de Al Ioan Cuza dupa Unirea Principatelor Tara Romaneasca si Moldova au dus la modernizarea trupelor armate, la armonizarea sistenului militar, impunerea unui singur steag (avand culorile: rosu, galben si albastru) etc.
Dupa abdicarea fortata a lui Cuza in 1866 si aducerea unui principe strain la tronul Romaniei in persoana lui Carol I, acesta din urma a adoptat proiectul romanesc de independenta ca fiind si un motiv personal in ridicarea statutului sau de principe la nivel de rege cum se va petrece ulterior in 1881.
Dar sa nu anticipam totusi...
Interventiile repetate si statutul de vasal care il avea Carol I fata de Imperiul otoman nu i permiteau sa se lanseze intr o politica de modernizare a statului care il conducea.
Desele incusriuni militare turcesti la nord de Dunare deranjau siguranta populatiei din zona fiind un motiv in plus pentru a rupe definitiv relatiile de subordonare cu Turcia.
Aflandu se mai mereu in conflict cu turcii, Imperiul Tarist a cautat o apropiere cu Romania; in acest scop tratativele de la Livadia dintre Ion Bratianu si rusi au permis stabilirea unei intelegeri in care Romania permitea traversarea de catre rusi a teritoriului romanesc in drumul lor catre Balcani.
In baza acestui acord, rusii strabat Romania si trec Dunarea in primavara anului 1877 provocand o serie de probleme diplomatice Romaniei.
Pe data de 9 mai 1877 in cadrul parlamentului Romaniei se proclama declaratia de independenta de stat, ulterior datorita faptului ca trupele rusesti intampinasera o rezistenta mult mai mare la care se asteptau, cer, implora de urgenta ajutor din partea lui Carol I.
In baza acestei solicitari romanii trec degraba la sud de Dunare unde se vor acoperi de glorie in bataliile de la Plevna si Smardan permitand astfel rusilor sa sa indrepte catre Adrianopol.
Pacea separata de la San Stefano nu a recunoscut drepturile si efortul de razboi al Romaniei; de asemenea nici Marile Puteri nu erau de acord cu aceste prevederi.
In consecinta Congresul de pace de la Berlin din 1878 a recunoscut independenta de stat a Romaniei, intrarea Dobrogei in componenta statului roman dar a permis Rusiei ocuparea din nou a sudului Basarabiei care l pierdusera in urma Razboiului Crimeii.
