Intr-o zi frumoasa de vara,tin minte ca am mers cu parintii in vacanta in Africa de Sud.Drumul cu avionul a fost o adevarata peripetie:imbarcarea a fost un haos deoarece oamenii toti incercau sa ocupe cele mai bune locuri,intalnirea cu zone de turbulenta unde avionul parca nu isi mai redresa cursul,dar partea buna a fost ca de sus din avion vedeai peisajul tipic african:desertul,savana cu animalele ei,leul stand la panda dupa o antilopa,fuga ghepardului dupa prada si tot asa multe altele lucruri specifice savanei.
Ajunsi pe aeroportul din Johannesburg,era un peisaj magnific:cerul era senin,oamenii erau cumsecade,amabili,caldura atmosferica era perfecta,nu era prea cald,simteai briza oceanului de la departare,iar in jurul nostru se simti un aer frumos mirositor de plante exotice precum:santalul,lemnul dulce,bananierul...
Cea mai importanta parte a vacantei a fost cand am mers in safari cu mai multi turisti,dar eu fiind foarte sigura pe mine ca nu voi pati nimic,m-am aventurat putin mai adanc in jungla unde nici bine nu am mers 20 m ca un rinocer statea fata in fata cu mine.Inima imi batea tare,simtem cum imi creste pulsul,si dintr-o data ma pali in fata acel miros de lamai,care se spune ca il simte omul inainte sa moara si pana aici a fost,am crezut ca mi-a venit sfarsitul.Spre surprinderea mea,un tanar din cei care erau cu noi i-a anuntat pe parinti,iar aceastia au venit cu ghidul care avand o pusca la el,trage un foc si "pac",rinocerul o ia la fuga spre mine.
Suspansul pt mine era din ce in ce mai mare deoarece vazand rinocerul ca vine cu acel corn urias si ascutit,cu furia din ochii lui,era clar ca nu am scapare si din nou acel sunet"pac",dar de data aceasta glontul il nimeri in cap si cazu numai decat la pamant.
Ceea ce am invatat din aceasta aventura este ca e bine sa ai spirit de aventurier,dar cu masura deoarece orice limita are limita ei si odata trecuta acea limita vor veni si consecintele pe masura.
