Răspuns :
Este o tema destul de interesanta, cauta carti despre filosofia indiana si paralelismul cu filosofia europeana contemporana.
De asemeni daca e sa adaugam si ceva elemente de mitologie greaca posibil sa iasa ceva frumos.
In antichitatea greaca destinul oamenilor era stabilit de catre o divinitate primara numita Moira. Oamenii traiau la cheremul zeilor Olimpului; zei care isi disputau sufletele umane dupa bunul lor plac.
Totusi au existat cateva exceptii umane care au reusit datorita alegerii personale si uneori cu sprijinul tacit sau nu a altor zeitati sa reuseasca in a si infrunta destinul. De exemplu Hercules, desi a avut ca principal adversar zeita Hera sotia lui Zeus, a trecut biruitor peste toate cele 12 munci (ajutat si de Zeus in anumite conjuncturi).
In ciuda acestei explozii de zeitati atot stapanitoare se poate constata faptul ca acesti zei olimpieni erau mortali catre sfarsitul Epocii de Fier (ultima dintre cele 2 mari epoci ale umanitatii: Epoca de aur, Epoca de argint si Epoca de bronz) iar peste toti si toate guverna din umbra DESTINUL.
La romanii antici destinul, predestinarea,liberul arbitru a capatat un aspect mult mai pragmatic; astfel incat au existat imparati romani care pentru a fi siguri de un raspuns venit din partea augurilor (preoti romani care se ocupau cu arta divinatiei) se apucau sii mituiau pana incepeau sa afirme ce dorea imparatul.
Ulterior dupa disparitia Imperiului Roman destinul va face parte din bagajul preotilor care sustineau ca totul se petrece sub indrumarea directa a unei vointi divine.
In vremea aceasta in India, pornita si ea pe drumul politeismului religios apar din cand in cand anumite curente religioase care incearca sa impuna sau sa sugereze faptul ca fiinta umana poate sa rupa lantul nesfarsit al reincarnarilor (DHARMA) prin asceza, prin indeplinirea obligatiilor uzuale sanu neuzuale de zi cu zi (dar detasandu se de fructele actiunilor sale evitand astfel legatura karmica cu actiunea sa); prin indeplinirea acestora acea fiinta umana putea sa se elibereze pe deplin de destinul sau, atingand starea de SAMADHI.
Ajungand in epoca contemporana postbelica, avem cazul unui celebru filosof francez Jean Paul Sartre care avea drept element central al conceptiei sale ideea ca fiinta umana a fost ARUNCATA in viata si ca nu are altceva de facut decat sa traiasca!!!
De asemeni daca e sa adaugam si ceva elemente de mitologie greaca posibil sa iasa ceva frumos.
In antichitatea greaca destinul oamenilor era stabilit de catre o divinitate primara numita Moira. Oamenii traiau la cheremul zeilor Olimpului; zei care isi disputau sufletele umane dupa bunul lor plac.
Totusi au existat cateva exceptii umane care au reusit datorita alegerii personale si uneori cu sprijinul tacit sau nu a altor zeitati sa reuseasca in a si infrunta destinul. De exemplu Hercules, desi a avut ca principal adversar zeita Hera sotia lui Zeus, a trecut biruitor peste toate cele 12 munci (ajutat si de Zeus in anumite conjuncturi).
In ciuda acestei explozii de zeitati atot stapanitoare se poate constata faptul ca acesti zei olimpieni erau mortali catre sfarsitul Epocii de Fier (ultima dintre cele 2 mari epoci ale umanitatii: Epoca de aur, Epoca de argint si Epoca de bronz) iar peste toti si toate guverna din umbra DESTINUL.
La romanii antici destinul, predestinarea,liberul arbitru a capatat un aspect mult mai pragmatic; astfel incat au existat imparati romani care pentru a fi siguri de un raspuns venit din partea augurilor (preoti romani care se ocupau cu arta divinatiei) se apucau sii mituiau pana incepeau sa afirme ce dorea imparatul.
Ulterior dupa disparitia Imperiului Roman destinul va face parte din bagajul preotilor care sustineau ca totul se petrece sub indrumarea directa a unei vointi divine.
In vremea aceasta in India, pornita si ea pe drumul politeismului religios apar din cand in cand anumite curente religioase care incearca sa impuna sau sa sugereze faptul ca fiinta umana poate sa rupa lantul nesfarsit al reincarnarilor (DHARMA) prin asceza, prin indeplinirea obligatiilor uzuale sanu neuzuale de zi cu zi (dar detasandu se de fructele actiunilor sale evitand astfel legatura karmica cu actiunea sa); prin indeplinirea acestora acea fiinta umana putea sa se elibereze pe deplin de destinul sau, atingand starea de SAMADHI.
Ajungand in epoca contemporana postbelica, avem cazul unui celebru filosof francez Jean Paul Sartre care avea drept element central al conceptiei sale ideea ca fiinta umana a fost ARUNCATA in viata si ca nu are altceva de facut decat sa traiasca!!!