Printre ierburi amare şi pietre fierbinţi,cu tălpile lor lipicioasetrec măruntele făpturi ale verii -fiecare cu cântecul ei murmurat Câteodată, fulgeră iute un geam printre frunzeşi se ridică, de sub garduri, o fantomă de crin. Dar eu nici nu ştiucât adevăr şi câtă iluzie e-n toate acestea,pentru că sunt patruzeci de grade la umbră şi feţele prea fierbinţi ale lucrurilorse suprapun, la-ntâmplare, vuind,în plin carnaval al săracilor Ca prin ferestrele unui tren subteran,o mie de ochi fulguranţise deschid,rând pe rând, prin plasa de ramuri,în vis fiecare şi-n somn. În vis şi în somn!
