Răspuns :
O ZI IN EVUL MEDIU
Dimineata, la strigatul cocosilor, Urlich, un taran liber de pe langa Berlin se trezeste mormaind. Inca o zi la camp... Ce noroc are el acum, dupa cum a verificat cerul instelat cu o seara inainte, azi i se prevesteste a fi timp frumos, poate un mic vanticel care mai invarte moara de faina ce se vede in departare.
Bun, se desteapta, o trezeste pe nevasta lui ca sa i faca de mancare si.. isi ia sculele ca sa plece la arat cu carul sau cu boi.
Pe drum saluta o serie de localnici si impreuna cu ei se indreapta catre parcela ce ramasese neterminata ziua trecuta. Se apuca meticulos de treaba, pune plugul de lemn in brazda si cu chuiri si opinteli incepe sa are pamantul... inca o zi... aceasi munca istovitoare; dar nu are de ales, are cateva guri acasa care cer de mancare; dar nu are de ales, trebuie sa plateasca zeciuiala si nobilului si bisericii; dar nu are de ales, vrea sa mai ridice o camera langa casa lui si pentru asta trebuie sa stranga bani casa de o taxa atunci cand va merge in padure la taiat arbori; dar nu are de ales... stie ca trebuie sa puna ceva deoparte caci iarna e la cateva luni distanta.
Si munceste, o ora, doua si inca una... spre miezul zilei se opreste din munca caci tocmai venea nevasta lui cu mancare si bautura. Se uneste cu ceilalti tarani si in timp ce mananca pun tara la cale, afla noutatile sosite in sat. Ca regele Frantei s-a certat cu regele Angliei, ca intr-un colt de lume se afla multime de pagani ce cuceresc tot in cale, ca molima s-a cam mai potolit... era sursa lor zilnica de informare. Mai sigur era atunci cand vedeau o serie de pelerini care mergeau in pelerinaj sau curieri; totusi pe acestia din urma nu prea puteau sa afle noutati deoarece fie nu aveau chef de vorba ca erau foarte grabiti, fie ca erau atat de secretosi incat mai usor scoteai o vorba de la un cocos decat de la ei.
La finalul mesei, se odihnesc juma de ceas, mai o gluma, mai doua sau trei... si gata hai din nou la munca, la arat.
Si uite asa, inca o ora, inca doua... pana cand aproape se lasa seara.
Atunci Ulrich, se opreste din munca, si, impreuna cu atelajul sau se indreapta catre casa, drum lung dar... acel drum il ducea la casa lui.
Ajuns intr -un tarziu in casa incepe sa i intrebe pe copilasii lui ce au facut toata ziua.
Se aseaza la cina cu toata familia lui si incep sa se roage inainte sa manance, apoi toti se arunca asupra bunataturilor.
Dupa ce au terminat cina, stapanul familiei isi aranjeaza hainele pentru biserica deoarece va trebui sa mearga la biserica si sa se spovedeasca.
Dimineata, la strigatul cocosilor, Urlich, un taran liber de pe langa Berlin se trezeste mormaind. Inca o zi la camp... Ce noroc are el acum, dupa cum a verificat cerul instelat cu o seara inainte, azi i se prevesteste a fi timp frumos, poate un mic vanticel care mai invarte moara de faina ce se vede in departare.
Bun, se desteapta, o trezeste pe nevasta lui ca sa i faca de mancare si.. isi ia sculele ca sa plece la arat cu carul sau cu boi.
Pe drum saluta o serie de localnici si impreuna cu ei se indreapta catre parcela ce ramasese neterminata ziua trecuta. Se apuca meticulos de treaba, pune plugul de lemn in brazda si cu chuiri si opinteli incepe sa are pamantul... inca o zi... aceasi munca istovitoare; dar nu are de ales, are cateva guri acasa care cer de mancare; dar nu are de ales, trebuie sa plateasca zeciuiala si nobilului si bisericii; dar nu are de ales, vrea sa mai ridice o camera langa casa lui si pentru asta trebuie sa stranga bani casa de o taxa atunci cand va merge in padure la taiat arbori; dar nu are de ales... stie ca trebuie sa puna ceva deoparte caci iarna e la cateva luni distanta.
Si munceste, o ora, doua si inca una... spre miezul zilei se opreste din munca caci tocmai venea nevasta lui cu mancare si bautura. Se uneste cu ceilalti tarani si in timp ce mananca pun tara la cale, afla noutatile sosite in sat. Ca regele Frantei s-a certat cu regele Angliei, ca intr-un colt de lume se afla multime de pagani ce cuceresc tot in cale, ca molima s-a cam mai potolit... era sursa lor zilnica de informare. Mai sigur era atunci cand vedeau o serie de pelerini care mergeau in pelerinaj sau curieri; totusi pe acestia din urma nu prea puteau sa afle noutati deoarece fie nu aveau chef de vorba ca erau foarte grabiti, fie ca erau atat de secretosi incat mai usor scoteai o vorba de la un cocos decat de la ei.
La finalul mesei, se odihnesc juma de ceas, mai o gluma, mai doua sau trei... si gata hai din nou la munca, la arat.
Si uite asa, inca o ora, inca doua... pana cand aproape se lasa seara.
Atunci Ulrich, se opreste din munca, si, impreuna cu atelajul sau se indreapta catre casa, drum lung dar... acel drum il ducea la casa lui.
Ajuns intr -un tarziu in casa incepe sa i intrebe pe copilasii lui ce au facut toata ziua.
Se aseaza la cina cu toata familia lui si incep sa se roage inainte sa manance, apoi toti se arunca asupra bunataturilor.
Dupa ce au terminat cina, stapanul familiei isi aranjeaza hainele pentru biserica deoarece va trebui sa mearga la biserica si sa se spovedeasca.