Societatea romaneasca de la sfarsitul sec. XIX necesita urgent o emancipare nationala efectiva. Unirea lui Cuza si obtinerea independentei de stat in 1877 au puz bazele nucleului de omogenizare a doleantelor intregului popor roman. Astfel, Vewchiul Regat devine epicentrul miscarii de eliberare nationale atat pentru romanii care inca se aflau in afara granitelor firesti, cat si pentru popoarele asuprite de la sud de Dunare: bulgari si sarbi. Protectoratul rusesc de dinante de 1877 a limitat dezvoltarea economica deplina a celor 2 principate romane, dar acum, dupa cucerirea independentei se observa o puternica cursa in dezvoltarea industriei nationale. Pa plan politic Romania se proclama regat in 1881 ca o recunoastere a nivelului de dezvoltare social-economica din acel moment si dorinta regelui Carol I si a guvernului sau de li se recunoaste importanta politica in regiune si in intreaga Europa.
