În general, o operă literară îşi propune să ilustreze o anumită viziune a scriitorului asupra realităţii, pentru că, aşa cum o sublinia Mario Vargas Llosa, „Ficţiunea nu este viaţa trăită, ci altă viaţă, inventată cu materialele oferite de prima şi fără de care viaţa adevărată ar fi mai sordidă şi mai sărăcăcioasă decât este." Realitatea este punctul de plecare al oricărui demers creator, felul în care este ilustrată în textele narative fiind influenţat de estetica literară, de modalităţile narative adoptate şi de intenţiile autorului cu privire la finalitatea actului creator. În acest sens, operele memorialistice reflectă fidel realitatea unei epoci, în timp ce operele aşa-zis de ficţiune se raportează mai mult sau mai puţin fidel la realitatea cotidiană. În operele narative realiste, convenţia veridicităţii este respectată, întrucât intenţia autorului este să creeze iluzia unui univers cât se poate de realist. Ficţiunea literară implică modificarea datelor din realitatea imediată sau cel puţin selectarea lor, astfel încât să nu fie reţinute decât detaliile care creează un univers coerent, dar nu neapărat realist.
