Un vis spulberat
Vantul racoros de toamna creaza o atmosfera presarata cu lacrimi,pe cararea din padurea de fagi.Firave frunzulite se desfac timid de pe crengile copacilor.Purtate de vant acestea ajung in raza vizuala a calatorului.O frunza tanara,se desprinde si ea,fortata de vant.Dupa ce abia a incoltit,aceasta se desprinde,la marle insistente ale vantului nemilos.Calatorul se uita un jur.Parca o tonada formata din frnze se deslantuie in jurul lui.Plngea.Fugea.Nu-si amintea de ce.Norii grei pluteau purtati de vant.Incetul cu incetul,incepura sa se innegreasca.Erau furiosi.Gandurile calatorului alrgau in nestire,fara sa constientizeze acest lucru.Parca nu stia,nu simtea nimic.Singurul lucru pe care si-l amintea era ca a fost dat afara din casa.Suspina.Norii grei purtati de vant incepura sa-i biciuiasca vesmintele.Lacrimile de pe chipul lui se amestecara cu apa de ploaie care curgea siroi.Ploaia il lovea direct in fata,ceea ce il facea sa vada incetosat.Lesinat de oboseala,se oprii in fata unei pesteri.Cazu inconstient.Nu-si dadu seama ce se intampla.Locuitorul pesterii,ursul,il adulmeca si il dadu drept hrana puisorilor sai.A trait doar o zi,o luna,un an....
