Supranumit poet al taranimii, poet al omului perfect, cum credea Constantin Stere, G. Cosbuc continua astfel, cu mijloace artistice noi traditia incetatenita in literatura noastra de versurile patriotice ale lui G. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, M. Eminescu.
"Cosbuc este nu numai un desavirsit tehnician, dar nu rareori si un mare poet, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al miscarilor sufletesti sempiterne". (G. Calinescu).
Temele mari ale creatiei sale cuprind domenii fundamentale ale spiritului romanesc: iubirea si natura, marile evenimente din viata satului (nunta si moartea), revolta sociala, trecutul de lupta si Razboiul de Independenta. Creatia lui George Cosbuc este dominata de echilibru, optimism, ceea ce-i confera elasticitate. Privita in ansamblu, opera lui Cosbuc se inscrie printre valorile clasice ale literaturii romane.
In opera sa pulseaza viata satului romanesc, nu numai sub aspectul pitoresc-etnografic al obiceiurilor si traditiilor populare; ea este expresia existentei nazuintei poporului roman, in istoria luptei sale pentru dreptate sociala si independenta nationala.
George Cosbuc prin toata creatia sa se arata a fi un poet ce este aproape de traditiile, de obiceiurile, de durerile si bucuriile oamenilor. La Cosbuc taranul ne este zugravit prin trairile sale sufletesti. "Sunt suflet din sufletul neamului meu, si-i cint bucuria si-amarul"....
