Soarele, care acum o lună strălucea puternic pe cerul senin, abia mai licărește acum absent printre norii cenușii.Copacii încep acum să-și scuture frunzele. Vântul aspru care-mi mângâie fața îmi amintește că vara a trecut, că vacanța a luat sfârșit și că școala a început.Glasul cald al copiilor îmi amintește de perioada în care eram copil. Ce bucuros/bucuroasă mergeam la școală, cu câtă nerăbdare o așteptam. Acum, acel entuziasm e doar o iluzie pentru mine. O iluzie estompată de trecerea timpului.În prezent, nu pot decât să fiu fericit/ă că-mi revăd colegii după o vară încărcată, și că-mi reîntâlesc profesorii, pe care nu ia-m văzut aproape de loc. Sunt conștient/ă că un nou capitol (chiar dacă mic) al vieții mele e pe cale să înceapă.