Odata cu aparitia Crizei Vechiului Regim (L'Ancienne Regim), societatea franceza a travesat o perioada in care economia "o lua la vale", sa spun asa. Asta deoarece Curtea de la Versailles avea cheltuieli care depaseau anual suma de bani adunata din taxe.
Ministrul de finante, Turgot, a incercat sa propuna unele rezolvari de iesire din criza, dar reformele sale au fost refuzate.
Societatea franceza era impartita la acea vreme dupa model feudal: Starea I era alcatuita din nobilime, Starea a II-a era alcatuita din cler (aceste doua stari erau scutite de plata impozitelor si a taxelor), iar Starea a III-a era alcatuita din burghezie, stare ce reprezenta aproximativ 85% din populatie, platitoare de taxe.
Conform legilor in vigoare, pntru impunerea unor noi taxe, regele Ludovic al XVI-lea trebuia sa convoace Adunarea Starilor Generale. Fiecare provincie si-a desemnat delegati care au mers la Paris cu "doleantele" populatiei scrise in "40000 de caiete de doleante".
Adunarea Starilor Generale si-a inceput lucrarile la 5 mai 1789, insa Starea a III-a, nemultumita de cursul discutiilor, a luat decizia ca la 17 iunie 1789 sa se separe si sa se constituie intr-o Adunare Nationala, care ulterior va deveni Adunarea Nationala Constituanta.
Ruptura dintre rege si Adunarea National Constituanta s-a agravat odata cu decizia acestuia de a trimite trupe. Astfel, locuitorii Parisului se vor mobiliza si sub coordonarea La Fayette vor constitui Garda Nationala care va ataca Bastilia la 14 iulie 1789.
Revolutia s-a extins in intreaga Franta, ceea ce a permis Adunarii National Constituante sa ia primele decizii: desfiintarea privilegiilor feudale si la 26 august 1789 au adoptat "Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului".
Asta e inceputul Revolutiei Franceze.
