În seara aceea de Ajun eram nespus de agitat. Cu îngrijorare fără de seamăn mă repezeam, după scurte popasuri, dintr-un colţ al curţii într-altul, scrutând cerul cu încordate priviri. Mai ales în miazănoapte îmi pusesem toată nădejdea; de acolo avea să vină mult aşteptatul nor de zăpadă. Mi-l închipuiam enorm şi alburiu, cu chip de om; un Moş Crăciun plutind greoi sub povara darurilor pe căile văzduhului.  Era cu neputinţă pe-o vreme ca asta să nu se ivească, scuturându-şi barba de omăt, un cer atât de plumburiu şi potolit, e drept, dar atât de gheţos!  Numai fata din casă mă tot necăjea:  — Domnule, poftim înăuntru, ai să răceşti * [...] Prudenţa mă sfătui că e timpul să intru; atunci surprinsei în dreptul unuia din geamurile care tocmai se aprinsese primul fulg. Îl văzusem; nu mai putea fi nicio înşelare! Venise din împărăţia neagră de deasupra, minusculul flutur degerat se repezise în lumina geamului, spre a cădea orbit în întunericul de dedesubt. [*]  Când ieşii într-un târziu afară, fulgi albi se vânzoleau buluc în pătratele luminoase ale ferestrelor, roi de fluturi şi fluturaşi în vârtej fără odihnă [...]. Dar lămpile erau departe, în dosul geamurilor aburite, şi micile insecte de gheaţă piereau cerneri-cerneri în noaptea vicleană în care se ascunsese frigul.  Nu-mi venea să cred ochilor, şi multă vreme i-am privit neîncrezător; dar când pe negrul de pretutindeni au început să răsară şi să se lărgească ostroave de albeaţă, n-am mai avut nicio îndoială. [*]  Atunci n-am mai putut rezista bucuriei mele. Şi cu căciuliţa şi cu umerii îmbrăcaţi în solzişori de ie, ca într-o armură de argint, am năvălit înăuntru:  — Mamă! ... mamă, n-auzi * mamă?  — Ce pofteşti?  — Ninge, mamă *  — *  — Ninge, mamă, n-auzi?  — Să faci bunătatea şi să nu mai ieşi afară şi să te culci numaidecât Hey cine ma poate ajuta cu un epitet si o comparatie din fragmentul citat ?