Poezia ''Povestea codrului'', scrisa de Mihai Eminescu, este o poezie romantica si face parte din perioada de tinerete a poetului, perioada in care iubirea este proiectata in viitor, un viitor in care aceasta se poate realiza. Poezie apartine genului liric deoarece:
In primul rand, poetul isi exprima gandurile si sentimentele de iubire in mod direct, apeland la imagini artistice care amplifica sentimentul de iubire. Personificarea ''Luna bate printre ramuri'' prezinta astrul tutelar, nelipsit din creatiile poetului, fiind un element al cadrului cosmic ce participa la implinirea sentimentului de iubire dintre cei doi, asemeni codrului si animalelor pe care acesta le adaposteste si care ofera un cadru cald, intim in concordanta cu trairile si starile interioare ale celor doi indragostiti : ''Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape pe potici,Vezi bejănii de albine,Armii grele de furnici...''.
In al doilea rand, un alt argument care sa demonstreze apartenenta poeziei la genul liric este prezenta eului liric, prin marci lexico-gramaticale cum ar fi pronumele personal de persoana I si a II-a, numarul plural si singular : ''noi'' , ''sa fim'', ''mi-'' si de asemenea interjectiile : '' Hai'' si '' O '', fiind caracteristici ale subiectivitatii. ( Sper sa-ti fie de ajutor! :3 )
