Educatia este activitate sociala cu caracter fundamental de transmitere a experientei de viata, a culturii catre generatii tinere, de influentare sistematica si constienta a dezvoltarii intelectuale, morale sau fizice. “Educatia este imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas” potrivit afirmatiei lui Socrate.
In primul rand, educatia este orientata predominant spre pregatirea pentru viata si care il formeaza pe om. Johann Amos Comenius, in lucrarea sa „Didactica magna”, considera ca la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu „semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii”, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. Rezulta ca in conceptia sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor „seminte”, si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decat daca este educat”.
In al doilea si ultimul rand, urmareste dezvoltarea unor calitati umane si explorarea orizonturilor. De pilda, omul a adoptat fata de mediu o atitudine activa, transformandu-l cu ajutorul uneltelor pe care le confectioneaza. Astfel apare atitudinea activa a omului fata de propria sa dezvoltare, simtul de raspundere pentru generatia viitoare, exprimat prin grija adultilor de a transmite celor tineri experienta de confectionare si utilizare a uneltelor in vederea formarii lor ca forta de muncă. Intre munca si educatie s-a stabilit astfel un raport de interconditionare, raport care se află la baza perfectionarii uneltelor de munca.
Asadar, activitatea educationala este dinamică si flexibila in acelasi timp, iar educatia stimulează idealul fiintei umane exprimat prin „a fi si a deveni”.
