M-am întors pentru câteva momente în urmă cu 5 ani.În iulie, vara anului 2009.Aveam 8 ani și atunci, în acea vară, am mers pentru prima oară la mare. Cu mama. Doar noi două. Drumul cu trenul mi s-a părut (și încă mi se pare) interminabil. Aveam o dorință nebună de a vedea marea. Mi se părea ceva incredibil. Simțeam o chemare. Am avut-o în suflet dintotdeauna. Acum știu asta. Probabil că și mama a știut-o pentru că îmi amintesc că a fost un sacrificiu financiar acel concediu. Dar a ținut cu tot dinadinsul să mă ducă la mare.Am fost atât de emoționată când am zărit linia albastră care se confunda cu cerul… de nedescris!Plâng de fericire și de copilărie. Plâng de mama. Aș da orice pentru a retrăi acea vacanță la mare cu ea, doar cu ea. M-am simțit atât de fericită, de iubită, de răsfățată.
