N-avem dreptul, n-avem dreptulSă uităm curând, Poetul. Să nu-i strângem, înţeleptPoezia lui la piept. Poezia lui la sânImortelă dintre fân. El s-a dat, s-a împărţit,Şi plângând, s-a nevoit. Să ne-aducă nouă-n dar,Boabe de mărgăritar În cuvinte potrivite,Cu răbdare migălite. Într-o carte, şi-altă carte,Care l-au salvat din moarte. Şi l-au aşezat, firesc,’N Panteonul românesc.
