Ca şi toţi ciobanii coborîţi din singurătate dealurilo,chiar şi atunci cînd se pomenea în mijlocul mulţimii,rămînnea oarecum sub ocrotirea propriei sale singurătăţi. Uneori însă spre marea sa mirare,se lasa topit încetul cu încetull de voia buna a tuturora şi devenea vesel,petrecăreţ fără pereche. Nimerit la cîte o nuntă,la cîte o cumetrie,răsturna în mijlocul lumii care întregi de voie buna. Ştia să închine frumos un pahar,ştia nişte strigături de care nimeni nu auzise vriodată,ştia să rasuciască un joc de-a mai mare dragul.
Ajutaţima şi pe mine va rog cu rezumatul acestui fragment printr-un enunţ complex.