Răspuns :
Fiecare a trecut prin acel episod in care vede o carte cu coperta noua, cu diferite imagini si culori, pare atat de interesanta, dar aude din spate vocea unui cititor inrait spunand: " Candva si eu cadeam in plasa unei coperti frumoase, fara sa ma gandesc la randurile intiparite pe filele cartii. Pentru varsta ta eu as zice sa incerci...", dar fara sa asculti continuarea, iei cartea oferita in incercarea de a nu parea orgolios, o cartea groasa, cu o coperta ingalbenita. Dar, dupa ore de lectura, cartea cu minunatele ei coperti te conduce spre plictis, in timp ce, inca de la primele randuri, batrana carte te duce pe culmile visarii, cu paragrafele infloritoare, punandu-ti la dispozitie nenumarate cai ale visarii. O lectura care nu iti ofera timp pentru a critica vreun epitet nereusit, sau parerea inocentului autor. De ce oare oamenii judeca o carte dupa aparente, fara sa se gandeasca la miezul ascuns de coperta?...