Fabula Iepurele, ogarul şi copoiul, de Grigore Alexandrescu, a apărut pentru prima oară în „România literară” (nr. 11 din 16 aprilie 1855) cu titlul Ogarul şi epurele. La distanţă de câţiva ani e republicată în „Reforma” (nr. 1, an V, din 31 martie 1863), cu titlul Epurele, ogarul şi copoiul. Diferenţele între cele două versiuni permit o incursiune în laboratorul de creaţie al poetului. În volumul din 1803, fabula păstrează titlul şi forma celei de-a doua versiuni. Alegoria, din lumea canină, prezintă diverse rase ale speciei animaliere, menţionată de obicei doar cu denumirea generică. Ideea este că reiatele de rudenie chiar îndepărtată provoacă favoritism între soiuri. Fabula se plasează la antipodul compunerilor Boul şi viţelul sau Câinele şi căţelul doar în aparenţă, căci e vorba de două rase „nobile” de câini de vânătoare.
