Deci, nici un paradis nu e frumos ca acela, pe care si-l zugraveste omul in sufletul sau, raiul unuia poate sa fie iadul altuia. Asertiunea lui Borges ne conduce spre notiunea de biblioteca ca epicentru al existentei umane. Ea este un eden, o dimensiune spirituala, unde caracterele imperiale, combative isi desavirsesc chemarea, macelul interior. Conchidem ca biblioteca este o axioma incontestabila a sufletului...
