Cateodata ma razvratesc si eu. Ma doare. Urlu in mine. Trece… N-am cum schimba mai nimic, decat la scara foarte mica. Pot macar sa am grija mea, a felului cum vorbesc si scriu eu, pentru ca ma surprind gresind si faptul ca, de cele mai multe ori, pot indrepta greseala, nu-mi da cine stie ce multumire. Imi da doar un semn de intrebare si pe cel al exclamarii (in chip de trezire a atentiei).
Bun?