A fost odata ca niciodata o carte. Dar nu era o carte oarecare, era una dintre cele mai vechi, una speciala. Statea de cel putin 20 de ani in acelasi loc, pe raftul literei “M” al bibliotecii unui liceu obscur. Fusese luata de acolo doar ca sa fie sters praful de sub ea. Stiti cum e, cand mergi la biblioteca stii ce anume carte cauti, asa ca nu te mai sinchisesti sa cutreieri rafturile in cautarea altei lecturi, mai ales daca bibliotecara iti arunca o privire ca un pumnal pe sub ochelari care te loveste ca un pumnal in inima, dornica sa pleci mai repede de pe capul ei.Si cum spuneam, cartea noastra…statea. Statea ca orice carte, de altfel, fiindca singurii elevi care mai vizitau biblioteca cereau un manual pentru profa X sau un atlas pentru ora de geografie. Dar, intr-o zi, se intampla o minune ca avea sa o uimeasca pana si pe neimpresionabila bibliotecara: o eleva intra in biblioteca. La prima vedere nu avea nimic care sa o diferentieze de ceilalti, dar in esenta ea era o cititoare inraita. Spuse sovaitoare:-Nu va suparati, aceasta este biblioteca?Verdictul bibliotecarei: eleva noua. Toti ceilalti stiau unde era biblioteca, dar se fereau de ea mai rau decat de directoarea scolii, probabil din cauza faptului ca bibliotecara era mai rea decat ea.-Mda, aici este!raspunse aceasta. Ce vrei?Ignorand primirea “calda” pe care i-o facuse doamna cea scunda, plinuta si care suferea de miopie, fata ii raspunse:-De fapt, as dori sa ma uit puutin, nu am o carte anume in minte, dar sunt sigura ca aici voi gasi ceva care sa-mi placa!-Mda, fa ce vrei! De parca nu fac toti asa!spuse bibliotecara cu voce de soprana, ton nazal si o dispozitie buna ajunsa la nivelul -3.
