Era odata un copilas necajit,amarat de fel deoarece era incaltat cu ciubotele fratelui sau mai mare,avea ochii tristi si parea galbejit si maruntel. Acesta iesea cu oile la pascut pentru ca cateva zile nu a putut sa le duca din cauza frigului si vantului. Tatal sau era foarte suparat pentru ca intr-un timp mureau multe oi si pentru as-i mai lua din durere,il batea chiar pe fiul sau. Mama micutului murise si ea cu putin timp in urma,ii lasase copilului doar o oaie pe care cineva o calcase cu caruta. Aceasta murise chiar de Craciun iar baiatul era foarte indurerat pentru ca era singura ca putea sa ii mai aline durerea. Plecase cu oile la pascut si luase si oaia daruita de mama sa. O intreba mereu daca o mai doare si ii spunea sa nun moara, pentru ca e tot ce i-a ramas de la mama sa. Cu timpul oaia se facuse mai bine. Iar baiatul era foarte fericit, zambitor la fel ca mama sa .
