Astazi o melancolie totala m-a cuprins , deoarece am aflat de moartea unei persoane . Insa mereu viata merge inainte , de aceea trebuie ca si eu sa trec peste , dar si acei oameni care au pierdut un suflet de om. Mereu trebuie sa afisam un zambet pe fata , sa aratam ca suntem tari , insa nu intodeauna reusim.Nu intodeauna reusim sa aplicam asta.Si uite asa , doar lacrimile te pot stapani , pana cand reusesti sa te descarci emotional. Simti ca puterile tale se duc in jos , din ce in ce mai jos.. Pana cand cedezi.Cedezi presiunii si plangi in hohote. Uneori , chiar trebuie sa aratam ca suntem tari , sa aratam ca intr-un fel , putem trece peste.Putem sa spunem: " Da , am aflat si am inceput sa plang. Insa mi-am dat seama ca trebuie sa fiu tare si sa privesc inainte" . Iar , timpul , sigur o sa ne ajute , cumva.
Draga jurnalule , eu am sa inchei aici , deoarece nu mai vreau sa scriu despre acest accident groaznic , fiecare clipa de suspans , fiecare moment in care pur si simplu nu mai suportai si plangeai ..Eu inchei aici , "ne vedem" data viitoare.
