Preafericitului Părinte TeoctistEu ştiu de la cei sfinţiCă DumnezeuNe urăşte cum suntemŞi ne iubeşteCum ar dori să fim.Doamne, cumTrebuie să vieţuiesc euÎn lacrima ochiului meu,Ca să birui fiara?!Şi cât de multăAr trebui să fieJertfa sângelui nostruCa să nu ne zbatemAtât de singuri,Atât de la marginea lumii?!Auzi?! Rogu-Te încă o dată,Ascultă încă o dată ce spunSlujitorii Tăi pre pământ:„Doamne, nu pedepsi RomâniaPentru păcatele fiilor ei
