Răspuns:
Nu sunt de acord cu atitudinea călătorului din această fabulă, deoarece el este nerecunoscător și îl păcălește pe Zeu. Deși un zeu nu ar avea nevoie de mâncare, totuși atitudinea călătorului nu este cinstită. Ar fi trebuit să împartă totul egal, așa cum promisese.
Atunci când primim un dar mult-așteptat, trebuie să fim recunoscători și să mulțumim celui care ni l-a dat, iar dacă am promis ceva atunci trebuie să ne respectăm promisiunea, în mod cinstit, fără a încerca să păcălim pe cineva.
Explicație:
Esop – Calatorul
De zile fără număr
Mergea un călător
Cu traista pe umăr.
Pe drumul lung și greu,
Sub soarele arzător,
El se ruga la Zeu:
– Stăpâne, vezi tu oare,
Străfundul traistei? Vezi
Că nu mai am mâncare?
Juma-juma, știi bine,
De-o umpli, să mă crezi,
Am s-o împart cu tine!
Pornește iar. În cale
Îi scoate Zeul, darnic,
Smochine și migdale.
– O, minune! își zise
Apoi grăbit și harnic
Făcu precum promise:
– Mi se cuvin din toate
Și miez și carne; dară,
Voi lua doar jumătate:
Smochinei, partea moale,
(Jumatea din afară)
Iar miezul din migdală.
La Zeu cum se cuvine,
Migdalelor las coaja
Și miezul din smochine.
