Poezia vrea sa ne spuna ca in urma cu secole cetatile erau locuite, ingrijite si puncte strategice de aparare, dar acum cu timpul s-au deteriorat la fel ca si sufletul naratorului care astepta ca cetatile sa revina la viata cu zidurile lor inalte si cu oamenii din ele .Acum pustietatea si rugina domnesc ,ele fiind intrerupte din cand in cand de falfaitul liliecilor.Poezia este foarte trista si melancolica.Autorul face comaratii intre sufletul lui si cetatile rapuse de timp si de vant.Viata cetatilor se stinge incet ,incet ca o candela aprinsa pe un mormant parasit care nu mai are cine sa-l ingrijeasca.
