Răspuns :
- Ce mai faci mata, Sora Soarelui ?
- Veghez peste omenire . Trebuie să ştiu ce se va abate asupra ei , doar asta e sarcina dată de marii zeilor
- Dacă tu eşti o regină a luminii/lumii , înseamnă că mă poţi ajuta să ajung la bunici , în siguranţă ?
-Ştiu totul , inclusiv acel tot ce te priveşte .
-Vreau să ajung la ei ! Ajută-mă!
-Aşteaptă până la răsărit , suntem aproape de apus , este riscant ..eu plec , vreau nu vreau , mă îndrept uşor spre linia orizontului . Ăsta mi-e declinul .
- Bine , dar voi trăi cu speranţă până mâine , în zori . Am încredere .
Şi se ivi soarele , urmat de sora sa . cautarea porni , plină de peripeţii .
-Haide , grăbeşte-te ! se apropie apusul . nu mai avem aşa mult !
- Oh, se vede ceva ..e casa lor ! e o minune ...
Luiza ajunsese cu zâmbetul evident pe chip , îşi îmbrăţişă bunicii ...dar când ieşi afară , cea care o ajutase să fie acolo dispăruse . i se păru ireal , căci mai era până ce luna să apară . Cu toate astea , fratele ei era încă acolo . Şi l-a întrebat
- Unde e ea ? Tu eşti aici , n-ar trebui şi ea să fie ?
-Nu mai este .
-Cum ? Vine mâine , în zori ?
-Nu mai vine deloc . S-a dus ..ştia că ultima faptă pe care o va săvârşi în favoarea oamenilor îi va aduce sfârşitul , cu toate astea te-a ajutat să ajungi la bunicii tăi ..du-te la ei , acum eşti în siguranţă .
-Dar n-am apucat nici să-i mulţumesc ! Nu se poate , îmi pare rău .. ce am făcut !?
-Nu ai de ce să îţi ceri scuze , sora mea -soare oricum ar fi cedat , dacă nu în faţa ta , Lizuca , atunci în faţa altui copil . Nu te simţi vinovată , asta e natura ...curând vor dispărea şi alţi prieteni de-ai noştri, tot din cauza oamenilor . Străduiţi-vă să-i protejaţi, veţi regreta mai târziu .
- Veghez peste omenire . Trebuie să ştiu ce se va abate asupra ei , doar asta e sarcina dată de marii zeilor
- Dacă tu eşti o regină a luminii/lumii , înseamnă că mă poţi ajuta să ajung la bunici , în siguranţă ?
-Ştiu totul , inclusiv acel tot ce te priveşte .
-Vreau să ajung la ei ! Ajută-mă!
-Aşteaptă până la răsărit , suntem aproape de apus , este riscant ..eu plec , vreau nu vreau , mă îndrept uşor spre linia orizontului . Ăsta mi-e declinul .
- Bine , dar voi trăi cu speranţă până mâine , în zori . Am încredere .
Şi se ivi soarele , urmat de sora sa . cautarea porni , plină de peripeţii .
-Haide , grăbeşte-te ! se apropie apusul . nu mai avem aşa mult !
- Oh, se vede ceva ..e casa lor ! e o minune ...
Luiza ajunsese cu zâmbetul evident pe chip , îşi îmbrăţişă bunicii ...dar când ieşi afară , cea care o ajutase să fie acolo dispăruse . i se păru ireal , căci mai era până ce luna să apară . Cu toate astea , fratele ei era încă acolo . Şi l-a întrebat
- Unde e ea ? Tu eşti aici , n-ar trebui şi ea să fie ?
-Nu mai este .
-Cum ? Vine mâine , în zori ?
-Nu mai vine deloc . S-a dus ..ştia că ultima faptă pe care o va săvârşi în favoarea oamenilor îi va aduce sfârşitul , cu toate astea te-a ajutat să ajungi la bunicii tăi ..du-te la ei , acum eşti în siguranţă .
-Dar n-am apucat nici să-i mulţumesc ! Nu se poate , îmi pare rău .. ce am făcut !?
-Nu ai de ce să îţi ceri scuze , sora mea -soare oricum ar fi cedat , dacă nu în faţa ta , Lizuca , atunci în faţa altui copil . Nu te simţi vinovată , asta e natura ...curând vor dispărea şi alţi prieteni de-ai noştri, tot din cauza oamenilor . Străduiţi-vă să-i protejaţi, veţi regreta mai târziu .