Un rege, voia să-şi aleagă un sfetnic credincios, deci a născocit o încercare în sensul acesta. A chemat într-o zi la palat cetăţenii cei mai de vază şi le-a spus ca pe degetele lui are cinci inele cu diamante mari. Anume i-am chemat ca sa auda din gura lor adevărul, şi inelele acelea aveau sa fie răsplata sincerităţii acestora.
Regele a rugat sa i se spuna, fără înconjur şi fără linguşire, ce cred ei despre puterea şi mărirea lui.Ei, uimiţi de mărimea şi frumuseţea diamantelor şi, voind să le aibă, răspunseră regelui cu laude mari, ridicându-l care mai de care deasupra tuturor eroilor istoriei; sfârşiră prin elogii aşa de exagerate, încât n-ar mai fi putut găsi alte cuvinte prin care să laude nici măcar puterea şi mărirea lui Dumnezeu.Regele era mulţumit şi, scoţând câte un inel, îl dete fiecăruia pe rând, după cum vorbise. Al cincelea tăcea mereu.- DAr regele la intrebat el ce crede despre rege
Acesta a raspuns altfel decât prietenii lui . EL zise ca că toată puterea ce o are regele , e dată numai spre binele poporului ce-l stăpâneşte, şi o dată va fi nevoit să deie socoteală de felul cum a întrebuinţat-o. Şi a mai zis ca crede, că toată mărirea regelui de acum va pieri.
-Apoi regele vesel zise ca si el asa crede . DEci lui nu ia dat inelul inelul. Lui ia dat increderea si prietenia lui . La rugat sa stea de-a pururi lângă el,, ca sfetnic, pentru că în el a găsit prietenul sincer pe care de mult îl caută inima acestuia .A doua zi, cei patru veniră foarte grăbiţi la palat, ca să spună regelui că negustorul de la care a cumpărat inelele, l-a înşelat, că toate patru diamantele sunt false.-
REgele a zimbit si zise ca totul deja stia , Ei i-au dat laude false, deci el le-a dat diamante tot aşa. I-a plătit cu aceeaşi monedă şi acum nu mai au ce sa vaieta
