Lacrima inghetata a iernii
Era seara de Craciun si se aud zgomote de afara , ma apropii tip-til sa arunc o privire si zaresc un mosneag , care desi era inaintat in varsta era sprinten ca un baietandru , impodobit cu niste vesminte ca sangele de rosu , iar de fata ii atarna o liana alba , era o barba de omat . Si acest om poposise deasupra casei mele , si l-am intrebat :
-Scuzati-ma domnule va pot ajuta ?
- Cu o voce subtire si placuta dar voioasa , mi-a raspuns
- Desigur dragule !
L-am intrebat ce ii pot oferi si cu ce il pot ajuta , iar el mi-a raspus ca sania lui s-a oprit datorita primului ren , Rudolf, care numai putea zbura datorita incapabilitatii sale de a se ghida , avea nevoie de ceva cald si bun pt a isi reveni . Asa ca m-am strecurat in casa si am luat un pahar de lapte cald si niste fursecuri crocante si i le-am dat imediat . dupa ce le-a facut sa dispara a incercat sa zboare , dar tot nu functiona iar batranul s-a asezat langa ren si l-a sarutat cald , iar eu am inceput sa plang atunci omul a mai incercat o data si a fugit de pe acoperis prin razele vesele si saltarerte ale lunii si nu l-am mai zarit .
TOTUL S-A TERMINAT , RENUL NU si-a revenit ! mi-am spus , dar deodata pe cer se vedea o sanie trasa de reni , iar pe primul ren se vedea un punc rosu. M-am bucurat cand am vazut asta . Era o imagine perfecta de iarna extaziata
