Virgula din primul enunţ izolează un substantiv propriu, în vocativ , de restul enunţului care se termină cu semnul exclamării în scopul de a arăta intonaţia personajului . Aşa este cu mult mai clară , răspicată şi caracterizarea indirectă .
Virgula din al doilea enunţ izolează o informaţie care la fel , face parte din vorbirea indirectă . Acea informaţie poate fi luată ca pe o construcţie incidentă .
