2 locutiuni verbale din textul :

Il incepe o frunza-cu glasul stins de sfiala,cu obrajii dogoriti-soptindu-l:”A fossst odat’…!”
Dar soapta ii sporeste in freamat raspandit prelung si frunzele,’mpreuna,murmura intrebator:”A fosssst…?”
De departe,gansacul hotaraste:”A fossssst”…Si gastele il incuviinteaza dand din cap:”Da-da,da-da,da-da.”
Iar firele de iarba,alergand de-a valma,s-apleaca si se roaga suspinand:”ssspune…ssspune…”
Prunii,desteptati din toropeala verii,deschid ochi vineti,aiuriti.
Merele si perele fug de prin asternutul
crengilor,zugravindu-si chipurile colorate pe fetele frunzelor,ca sa nu
le bage nimeni in seama fuga.Dar vantul descopera inselaciunea si
pronind in cautarea lor,se uita pe feresti,le vede si le cheama prin
horn.
Gutuile ingalbenesc ,de spaima,privind pe
sora lor mai mare,Luna,care-a albit de groaza pe marginea prapastiei.
Bostanii,cu cozi fudule,rad pe-nfundate,de fratele lor,Soarele,ca-i
berc.
Nucii,cu miros amar,se-ntreaba de unde li
s-a tras atata mahnire frunzelor si framantati de ganduri,creierii
inchisi in nuci se zbarcesc mohorat.