Am pornit intr-o excursie la munte cu prietenii mei. Am ajuns cu bine la cabana. Peisajul este superb aici: munti inalti cu capetele aproape in nori, paduri verzi si aer proaspat.
Cel mai mai mult am vrut sa vad insa peisajul nocturn. Umbrele noptii cuprind muntii, care par nishte uriashi pregatindu-se de culcare. Prin paduri aud animalele salbatice ieshind dupa prada. Luna isi revarsa razele divine asupra peisajului ce pare argintiu.
Cerul e plin de mii de stele stralucitoare si atata de senin. Aseara am vazut Carul Mic si am admirat Calea Lactee. Din cand in cand mai vad o stea cazatoare si imi pun repede o dorinta.
Ne-am strans toti in jurul unui foc de tabara si spunem povestiri minunate. Vantul bate lin si parca ne mangaie trupurile si sufletele. Iarba e uda de roua si in aer se simte parfumul florilor rare de munte.
La acest capat de lume, doar luna mai lumineaza, iar brazii par personaje din basm, noi fiind singura prezenta umana din acest loc fermecat.
