Rasarit marin
Marea mi-a dat intotdeauna un sentiment profund de libertate si nostalgia necuprinsului,dar cel mai frumos moment pe care ea mi l-a daruit a fost un rasarit.
Ma aflam pe tarm ,pe o plaja cu pietre si scoici,unde esuasera si alge cu miros intepator.Se auzeau doar zgomotul ritmic al valurilor si,cand si cand,un tipat ragusit de pescarus.Lumea se desprindea de intuneric si zaream deja dare lungi de spuma care se spargeau de pietrele masive ale digului din departare.Albastrul sters al orizontului incepea sa se delimiteze de verdele intunecat si tulbure al apelor din larg.Pe nesimtite insa,valurile au inceput sa aiba reflexe de culoarea aurului,purpurii si trandafirii.Cerul se desena in zeci de nuante sterse,la inceput ,apoi tot mai vii.
Pe fundalul lor a rasarit soarele ca o portocala departata si mare.
